Celulele au o serie de proprietați:

1.  generale  (metabolism, sinteza proteică, reproducere, transport transmembranar, potențial de membrană)

2.  speciale  (contractilitatea, activitate de secreție), care le asigură îndeplinirea rolului specific în ansamblul organismului.

 

       1.  a) Transportul transmembranar  se realizează în ambele sensuri (bidirectional).

            Acesta este specific (o proteină transportă un anumit tip de moleculă), saturabil (va exista un transport maxim pentru o anumită substanță) și competitiv (pentru aceeași proteină transportoare apare competiția între moleculele de transport).

 

          După consumul energetic necesar poate fi:

•  transport pasiv – fară consum de energie: difuziunea, osmoza, difuziunea facilitată;

•  transport activ  – necesită consum energetic;

 

          După prezența proteinelor transportoare (cărăuși) pot fi:

•  mecanisme de transport fără cărăuși  – difuziunea si osmoza;

•  mecanisme de transport cu cărăuși  – difuziunea facilitată și transportul activ.

 

​

               b)  Potențialul de membrană (excitabilitatea)

                    Se ia ca model neuronul.

• Reprezintă o distribuție inegală a sarcinilor electrice pozitive și negative de o parte și de alta a membranei celulare.

• Această distribuție inegală a sarcinilor electrice este datorată distribuției inegale a ionilor pozitivi și negativi, de o parte și de alta a membranei celulare.

• De asemenea, distribuția inegală a ionilor este datorată permeabilității selective a membranei, prezenței intracelulare a moleculelor nedifuzabile încărcate negativ și activității pompei Na+/K+.

• Potențialul de membrană este cel care conferă celulelor proprietatea de excitabilitate.

 

                    Există un potențial membranar de repaus și un potențial membranar de acțiune.

                    Potenţialul membranar de repaus:

• Starea membranei caracterizată prin dispunerea sarcinilor pozitive la exterior şi a celor negative la interior constituie potenţialul de repaus.